Global Events Business: Domnule Gavran, opera dumneavoastră a fost tradusă în multe limbi însă limba română încă nu se numără printre acestea. Aţi avut până acum oportunitatea de a pune în scenă vreo piesă de teatru sau de a traduce vreun roman în limba română?
Miro Gavran: Nu demult, am fost contactat de către Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad şi am aflat că vor să pună în scenă în limba română piesa mea de teatru, TOTUL DESPRE FEMEI. Este vorba de o dramă cu elemente de comedie, în care trei actriţe interpretează câte cinci roluri în cinci poveşti diferite, dar interconectate. Am scris această dramă în 2000 şi până acum a avut 31 de premiere în toată lumea, de la Cracovia şi Praga, până la Buenos Aires şi Rio de Janeiro. Aş putea spune că această dramă oferă actriţelor posibilitatea de a arăta tot ce pot, solicitând în acelaşi timp şi multă creativitate din partea regizorului, care trebuie să ţină pasul cu ritmul alert al piesei. Majoritatea teatrelor ce au pus în scenă această piesă au avut peste 100 de reprezentaţii. Am avut recent ocazia să-l cunosc pe directorul teatrului − Laurian Onig − şi numeroşi actori din Arad şi se pare că la anul intenţionează să pună în scenă şi drama TOTUL DESPRE BĂRBAŢI, care a fost scrisă în 2006 pe acelaşi principiu – trei bărbaţi interpretează câte cinci roluri în poveşti “de bărbăţi”. În ultimii trei ani, această piesă a avut nu mai puţin de 10 premiere, iar de curând a obţinut GRAND PRIX la Festivalul Internaţional de Comedie de la Tarnow, pentru cea mai bună reprezentaţie. Sper ca după aceste premiere din Arad, piesele mele să fie jucate şi în alte teatre româneşti.
G.E.B.: Aţi scris până acum opt romane, 40 de piese de teatru, ceea ce vă face unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani. Şi de parcă n-ar fi de ajuns, scrieţi totul de mână şi în mai multe variante. Unde găsiţi timpul necesar?
M.G.: Când faci un lucru care îţi place şi când ai multe idei, nu e greu să realizezi multe. Eu am 48 de ani, scriu de la vârsta de 16 ani, aşa că nu e de mirare că până acum am scris atât de mult. Pe lângă asta, spre deosebire de mulţi scriitori care duc o viaţă aşa-zis boemă, eu prefer o viaţă de familie ordonată: nu fumez, nu mănânc carne de 30 de ani, nu mă droghez, nu conduc o maşină, nu sunt un alcoolic. Îmi place să înot şi să mă plimb în natură şi ştiu să mă organizez destul de bine. Toate astea te ajută să realizezi multe în viaţă.
G.E.B.: Există vreun loc preferat unde vă place să scrieţi?
M.G.: După cum ştiţi, Croaţia este o ţară cu ieşire la mare şi cu peste o mie de insule. Cea mai mare parte a operei mele am scris-o pe insule, iar în Zagreb, unde locuiesc, de obicei scriu iarna. Cel mai bine mă simt în biroul meu, dar câteodată scriu şi în sufragerie, în dormitor, din dorinţa de a schimba ambientul. Pentru mine sunt importante două lucruri când scriu – liniştea şi căldura.
G.E.B.: Sunteţi în acelaşi timp romancier, dramaturg, aţi scris chiar şi cărţi pentru copii. Care dintre aceste roluri vă reprezintă cel mai bine?
M.G.: Îmi place la fel de mult să scriu romane, piese de teatru şi cărţi pentru copii. La vârsta de 22 de ani, ca student în anul III la dramaturgie, am debutat cu prima mea dramă ANTIGONA LUI CREON, aşa că iniţial am devenit cunoscut ca dramaturg. Însă mai târziu au venit şi romanele, care în afară de ediţiile croate, au fost publicate şi în străinătate: în Argentina, Franţa, Rusia, Norvegia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Austria, China... În ultimii ani am avut în medie 14 premiere pe an, asta înseamnă mai mult de o premieră pe lună, şi câte şapte-opt publicaţii în proză.
G.E.B.: Revenind la dramaturgie, aş vrea să vă adresez o întrebare despre comedia mea preferată: “Bărbatul soţiei mele” – o poveste amuzantă despre o femeie căsătorită cu doi bărbaţi în acelaşi timp şi plină de stereotipuri sociale, care fac publicul să râdă pe toată durata comediei. Îmi imaginez că astfel de replici sunt foarte greu de tradus în alte limbi. Cum reuşiţi să păstraţi acest umor special, mai ales când e vorba de culturi total diferite, cum ar fi cea chineză sau japoneză?
M.G.: Comedia “Bărbatul soţiei mele” vorbeşte într-adevăr despre o femeie care de cinci ani de zile este căsătorită cu doi bărbaţi. Fiind controlor de tren, aceasta locuieşte când într-un oraş, când în altul. Încurcătura începe când unul dintre cei doi descoperă că soţia sa mai are un soţ. Însă nu-i dezvăluie că ştie acest lucru, ci merge să-l întâlnească pe celălalt bărbat pentru a cădea de acord cine să-i rămână soţ. Această comedie a fost jucată în 15 teatre din opt ţări şi nicăieri nu au fost probleme cu traducerea, pentru că în fiecare ţară traducătorii au adaptat piesa în aşa fel încât să pară că are loc în ţara respectivă. |
Când relaţiile dintre personaje şi conflictele dintre ei sunt descrise în mod clar, atunci şi traducătorii pot găsi formule pentru a realiza o traducere de calitate. Când se traduc comedii de acest gen, cel mai bine este ca publicul să creadă că textul aparţine unui scriitor al ţării respective şi descrie propria mentalitate.
G.E.B.: Temele cel mai des întâlnite în operele dumneavoastă sunt relaţiile dintre bărbaţi şi femei, rolurile acestora în căsnicie, chiar şi situaţii greu de imaginat, cum ar fi bigamia feminină. De unde vine inspiraţia? Vi se întâmplă să vă inspiraţi uneori chiar din propria căsnicie?
M.G.: Sigur că şi propria căsnicie mă inspiră... soţia mea este actriţă şi este primul meu cititor de mai bine de 20 de ani, iar în unele opere îmi place să mă joc pe tema căsniciei, chiar a aceleia dintre un scriitor şi o actriţă... Îmi place autoironia, cine nu ştie să glumească pe seama lui nu are dreptul să glumească nici pe seama altuia. De altfel, relaţia dintre femei şi bărbaţi este o temă universală şi reprezintă punctul central în operele mele (“Iubirile lui George Washington”, “Cehov i-a spus la revedere lui Tolstoi” etc.).
G.E.B.: Fiindcă tot veni vorba, soţia, actriţa Mladena Gavran, joacă deseori în piesele pe care le scrieţi. În ultima apariţie, monocomedia “Cel mai nebun spectacol din lume”, joacă nici mai mult nici mai puţin decât 12 roluri diferite. Spuneţi-ne, sincer, cu ce v-a greşit soţia?
M.G.: Într-adevăr, prietenii mi-au spus că ar putea fi crima perfectă – cum să-ţi omori soţia, fără să laşi urme. De fapt, în urmă cu şapte ani, soţia mea Mladena a jucat în premiera monocomediei HOTEL BABILON în care a interpretat 11 roluri diferite, ce i-au adus patru premii teatrale şi aproape 200 de reluări. Astfel de spectacole cer o pregătire psihofizică excepţională, dar soţiei mele îi place să se transforme în reprezentaţiile teatrale, aşa că acest fapt nu poate decât să bucure, atât pe ea cât şi publicul.
G.E.B.: Probabil cititorii nu ştiu că “gavran” în limba croată înseamnă corb. În acelaşi timp, corbul este şi logo-ul dumneavoastră şi am văzut chiar că aveţi obiceiul de a schiţa această pasăre când semnaţi cărţi. Are vreo simbolistică anume sau este doar un joc?
M.G.: Rar se întâmplă să ai un nume cu o semnificaţie atât de clară. În trecut, în anumite ţări europene, corbul semnifica o presimţire de rău augur. În Japonia corbul simbolizează înţelepciunea şi solitudinea. Ca scriitor tânăr, mi-a fost de folos acest nume fiindcă era uşor de ţinut minte pentru primii cititori şi spectatori. Astăzi mă joc cu acest nume, îl folosesc ca marcă înregistrată atunci când semnez cărţi şi în acelaşi timp este şi simbolul Teatrului Gavran pe care l-am fondat împreună cu soţia acum şapte ani. Altfel, eu port noroc oamenilor, aşa că îmi imaginez că şi în Europa corbul primeşte o nouă semnificaţie... cel puţin în cercurile literare.
G.E.B.: De curând v-a apărut un nou roman, “Singurul martor al frumuseţii”. Despre ce este vorba?
M.G.: Este vorba despre iubire şi singurătate. Acţiunea se desfăşoară din toamna anului 2006 până în primăvara lui 2009 în Zagreb şi câte puţin în Malta, Frankfurt şi pe insula croată Lošinj. Personajul principal este un critic literar, în vârstă de 40 de ani, care într-o bună zi este contactat de o tânără misterioasă ce-l roagă să-i citească primul roman, intitulat “Adulter”. Citindu-l, află că tânăra nu vrea să-l publice, ci doreşte ca el să fie singurul cititor al romanului... Pe parcurs, relaţia dintre cei doi devine complexă şi stranie.
G.E.B.: Ştiu că datorită premierelor pe care le aveţi în străinătate călătoriţi foarte mult. Aţi fost vreodată în România?
M.G.: Dat fiind că nu am avut până acum nici premiere, nici promoţii de carte în limba română, nu am avut ocazia să vizitez România. Însă fiul meu Jakov, care este în anul II la actorie, a fost în luna mai a acestui an în Sibiu la o întâlnire a academiilor de teatru din diverse ţări. A fost foarte încântat de ţara voastră şi de oameni. Ceea ce ştiu eu, de la prietenii mei care au fost în România, este că românii sunt extraordinar de primitori şi, cel mai important, iubitori de artă, în special de teatru şi literatură. Sper din suflet ca în viitorul apropiat publicul românesc şi cititorii să aibă ocazia să cunoască dramele, comediile şi romanele mele. Voi fi onorat dacă românii vor putea regăsi propriile trăiri sufleteşti în textele mele. Ştiu că situaţia economică în România este în continuare foarte grea, dar mi-ar plăcea ca şi în perioadele de prosperitate economică românii să rămână iubitori ai artei. Din păcate, în anumite ţări bunăstarea materială a adus sărăcie sufletească, dar pentru mine bogăţia interioară va fi întotdeauna mai importantă decât cea exterioară.
Interviu şi traducere din limba croată realizate de
Andra CĂRPĂTOREA
 |
