Am să încep acest articol de la afirmaţia lui Lucian Croitoru, fost “premier” pentru două săptămâni: România oricum ar fi intrat în criză. Eu am spus asta de la primul articol scris în acest colţ de pagină (prin primăvara lui 2009), când mai ziceam şi că noi avem mare noroc cu această criză, pentru că a ajutat “gunoiul” să iasă mai repede la suprafaţă, deoarece, cu cât ar fi întârziat mai mult această operaţiune de “purificare” economică, cu atât şocul ar fi fost mai mare. Şi se pare că aşa a şi fost. Şocul – scăderea economică – la noi va fi de patru-cinci trimestre, mai puţin decât la ceilalţi. Şi dacă n-ar fi fost “talentul nativ” al românilor de a amplifica orice lucru, am fi trecut şi mai uşor peste această perioadă. Şi era normal să fie aşa, pentru că noi nu eram foarte integraţi în economia europeană. În plus, am avut şi două surse de bani ce au intrat fără nici un efort din partea statului român – banii trimişi de cei care lucrează “afară” şi banii aduşi de cei ce au cumpărat teren în România (pentru dezvoltări economice sau imobiliare), reprezentând sume foarte mari pentru că şi terenul a fost mult supraevaluat.
Şi acum am să încerc să explic de ce am spus că noi românii am amplificat această criză. Eu am identificat trei motive.
Mulţi oameni de afaceri, cât şi guvernul, au fost depăşiţi de evenimente. De ce? Pentru că ei n-au înţeles mecanismul de evoluţie al crizei. În primul rând, ei n-au anticipat-o, iar când a venit n-au acceptat-o. Nu au mai trecut prin aşa ceva şi n-au ştiut să decanteze semnalele pe care le primeau. Nu s-au gândit nici un moment că după nouă ani de creştere economică continuă şi la niveluri foarte înalte, e normal să apară şi un recul. Au crezut că e ceva uşor, trecător şi trebuie doar să aştepte, făcând aceleaşi lucruri ca şi până acum. În momentul în care au văzut că lucrurile nu numai că nu se opresc, dar se mai şi amplifică, au intrat în panică. Puţinii care aveau ceva rezerve le-au terminat şi toţi la un loc au început să acţioneze haotic.
Acţiunile fără nici o logică ale guvernului au lovit în partea oamenilor de afaceri, iar către guvern au venit toate dezastrele firmelor. Într-un cuvânt, au început să se învârtă în cerc, fără să mai poată vedea ieşirea. Şocul a fost foarte mare pentru că aceia care au făcut foarte uşor bani, neavând cultură economică şi financiară, n-au ştiut să apecieze valoarea banului, i-au cheltuit foarte uşor, s-au “extins” fără nici o precauţie şi în final, nu au reuşit să accepte că situaţia s-a schimbat dramatic şi că cel puţin în viitorul apropiat şi chiar mediu, n-o să mai fie ce-a fost. Majoritatea oamenilor de afaceri români n-au înţeles această criză tocmai din cauza lipsei culturii financiare şi economice. Această criză a fost şi va mai fi destul pentru că a lovit chiar în temelia economiei de piaţă. Impresia că şocul a trecut este iluzorie. Gândiţi-vă că, în condiţiile în care guvernul a pompat sume imense, abia dacă s-a ajuns la punctul de echilibru. Problema mare abia acum va apărea, pentru că şi acest vector de creştere – intervenţia statului – s-a consumat. Deci, statele sunt şubrezite din cauza “injecţiilor” masive de capital, firmele nu mai au nici o putere financiară, iar peste toate astea s-a aşternut şi neîncrederea între firme, pentru că nu ştiu situaţia exactă a potenţialilor parteneri de afaceri şi nesiguranţa populaţiei privind ziua de mâine, care automat afectează consumul.
În concluzie, vom fi martori la încă multe surprize de toate genurile. Veţi vedea că “spectacolul” abia acum începe. Doar cei curajoşi şi inteligenţi vor răzbate. Şi poate că e mai bine aşa. De |
ce? Pentru că e mai bine ca fiecare să-şi cunoască exact locul şi să se bage doar unde poate. Poate sună a mit fraza precedentă dar asta e realitatea.
Un al doilea motiv al amplificării crizei a fost faptul că unii (băieţi deştepţi) au încercat să profite de ea. Adică, în condiţiile în care aveau o situaţie cât de cât stabilă, au încercat şi cei mai mulţi au reuşit să profite de contextul economic creat de criză şi să nu-şi mai plătească dările către stat, sau să le întârzie foarte mult, iar lucrul cel mai grav a fost că nu şi-au mai plătit datoriile către furnizori, făcându-le şi acestora probleme. În acest mod, răul s-a propagat în economie în mod rapid, făcându-şi efectul şi acolo unde nu erau probleme. Mai mult, a amplificat şi starea de nesiguranţă şi nervozitate în viaţa economică şi aşa am ajuns la haosul actual. Starea de nesiguranţă a fost accentuată şi de foarte mulţi oameni de rând, care n-au fost afectaţi de criză, dar panica din jur li s-a transmis şi lor, creându-se un cerc vicios, fără ieşire.
Al treilea motiv este şi el foarte grav şi poate fi rezumat uşor aşa: problema salariilor bugetarilor. Iar această problemă a fost creată de politica “urechistă” promovată de Tăriceanu timp de patru ani. La adăpostul aşa-zisei creşteri economice incredibile, s-a dat drumul la un dezmăţ necontrolat în administraţie şi în regii. Salariile au luat-o razna (mult peste productivitatea totală a ţării), din cauza clientelismului politic care s-a ridicat la rangul de politică de stat. În ultimii doi ani, au trebuit satisfăcuţi şi PSD-işti pentru a susţine guvernul şi astfel s-au făcut tot felul de inginerii financiare, care mai de care mai monstruoase, dar care au grevat profund bugetul ţării. Acum, în perioadă de criză, ies la iveală toate mizeriile făcute de guvernul PNL timp de patru ani. Cine nu înţelege acest lucru se îmbată cu apă chioară, iar efectele acestui lucru sunt foarte perverse, pentru că vor mai acţiona mult timp de acum încolo. Sindicaliştii s-au învăţat cu această situaţie şi va fi foarte greu să se dezveţe de acest obicei.
Să fiu foarte bine înţeles – o mare parte din sectorul administrativ merita aceste creşteri (dar nu chiar toţi), problema a fost însă că nefiind sustenabilă, această măsură a afectat sănătatea economiei.
În concluzie, iată încă o situaţie din care România putea să iasă cu fruntea sus, dar din cauza conducătorilor cât şi a marii majorităţi a populaţiei (adepta rezultatului imediat indiferent de consecinţe) a făcut-o ca întotdeauna – lată. Asta-i România orice s-ar zice. Degeaba ne văităm că merităm mai mult – atât facem pentru că atât putem! La noi, acum, se întâmplă reversul “creşterii economice”. Atunci, pe val, noi aveam impresia că suntem “buricul pământului”, că nu mai e nimeni ca noi. Toată lumea cumpăra terenuri şi case, pentru că “preţurile lor cresc mereu” şi de ce să nu obţii un câştig uşor? Toată lumea cumpăra maşini şi electronice, pentru că aşa era la modă, împrumuturile se dădeau uşor, salariile creşteau mereu şi atunci de ce să nu ai şi tu o viaţă extraordinară?
Şi dintr-o dată a apărut surpriza. Nimic din ceea ce părea într-un anume fel nu mai era aşa şi din acest moment au apărut dramele. Vedeţi cât de uşor se trece de la o extremă la alta, dacă nu ai puţină “minte” şi te iei după val? Toate lucrurile de mai sus au fost create de “spiritul de turmă al românului”. Şi la cele de mai sus se mai adaugă şi preţurile “nesimţite” la mâncare şi haine, mult peste cele din ţările civilizate.
În final, ce ne mai rămâne şi nouă? Să ne văităm permanent de sărăcia noastră. Adică ne-am întors de unde am plecat.
Aurelian ŢUGUI
 |
